Majoritatea numelor de familie evreieşti au o origine destul de recentă. Fiind un popor exilat dintr-o ţară în alta de-a lungul evului mediu, evreii au fost forţaţi prin intermediul unor legi aspre să-şi schimbe numele patronimice.
Începând cu secolul al XIX-lea, mulţi evrei au adoptat, iar altora li s-a impus, numele oraşului natal. Însă alţii, potrivit specialistului în onomastică Elsdon Smith, "trăind în ghetouri îngrămădite, fără aer sau lumina soarelui, au adoptat nume ce aduceau aminte de păduri şi pajişti verzi". Astfel, în prezent există nume evreieşti ca Greenblatt (frunză verde), Roseblum (boboc de trandafir), Lilienthal (vale de liliac) şi Rosenthal (vale de trandafiri).
Alte nume evreieşti mai vechi au apărut în evul mediu, când regii şi ducii germani i-au obligat pe evrei să adopte nume germane şi să plătească sume considerabile pentru acestea.
Dintre cele mai scumpe nume, se remarcă Silverberg (muntele de argint) şi Morgenstern (luceafăr de dimineaţă).
În schimb, lischer (pescar), Kaufmann (comerciant) sau Schneider (croitor) aveau preţuri rezonabile.
Având în vedere faptul că această măsură avea ca scop umplerea pungilor regale, autorităţile penalizau ţăranii evrei care nu-şi puteau permite achiziţionarea unui nume extravagant, forţându-i să-şi cumpere nume ieftine ce erau insulte vulgare, ca Schmutz (jeg) sau Eselkopf (cap de măgar) – nume la care s-a renunţat în timp, dar care apar în documentele germane vechi.
